Cap22: Tu esti mai rau decat mine

Am uitat sa scriu la ultimele capitole sa va amintiti sufletul cui in corpul cui este :D…Deci sufletul/corp : Edward/Rose, Rose/Jasper, Jasper/Alice, Alice/Emmett, Emmett/Edward…
___________________________________________________________________________

Edward POV

-M-ai insultat in toate formele posibile, domnisoara Hale! – Mi-a spus profesorul suparat. Ce trebuie sa fac? Niciodata nu am trecut prin asa ceva ca baiat.

-Eu….Imi pare rau, domnule profesor!….eu….Nu stiu cum sa ma scuz. – Profesorul se plimba pe langa masa.

-Nu pot sa cred cat de rau ati interpretat intentiile mele bune de a sti cum ai primit vestea despre iubitul tau…

-Stiu domnule profesor, dar eu….totul se datoreaza trecutului meu. –Profesorul s-a oprit din mersul sau, era surprins, s-a uitat la mine cu…. parere de rau? – Este un lucru despre care prefer sa nu vorbesc. – Mi-am acoperit ochii cu o mana in timp ce imi faceam avant cu cealalta, am vazut asta de atatea ori la fete la filme si cand Alice se prefacea ca lesina in momentele in care nu era acceptata cartea de credit a lui Carlisle. – A fost ceva dificil si m-a lasat putin paranoic…paranoica. – M-am corectat inainte de a observa, se pare ca nu si-a dat seama.

-Oh, Rosalie….Domnisoara Hale….Imi pare atat de rau. – M-a imbratisat suav fara sa se apropie prea mult. – Dar ma tem ca nu vei scapa de pedeapsa.

-Ce?!

Acesta este norocul meu nenorocit, daca totul este bine ceilalti vor scapa din asta ca si mine, sper asta. Sunt obosit din cauza acestor tocuri nenorocite si imi doresc sa ajung acasa pentru a ma imbraca cu haine decente, binenteles sunt un vampir, dar aceste haine sunt foarte incomode.

M-am dus spre sala in care a intrat cu 15 minute inainte Rosalie/Jasper, sper ca nu s-a intamplat nimic rau. Cand am deschis usa nu am vazut chipul surorii mele in sala, un singur grup de persoane era in spatele clasei.

-Ia te uita! Reuniune Hale in sala de detentie. – A spus o voce feminina, nu am observat fata care statea jos si care se uita la mine cu frica in ochi.

-Ai vazut-o pe Ros….L-ai vazut pe Jasper?

-Sigur…

-Si unde este? – Fata a zambit si a aratat spre grupul de oameni din spate.

-L-au tras in partea intunecata, am incercat sa evit, dar….. – Cand s-a intors am observat ca toti erau barbati imbracati in negru si ca din centru iesea fum.

-Scuzati-ma, domnilor! – Am spus apropiindu-ma.

Cativa integranti s-au separat pentru a vedea de unde provenea fumul care iesea de acolo… Rosalie Hale.

-Fratioaaaaare!

-Ahh…pe Volturi! – S-a aruncat in bratele mele in timp ce radea ca o proasta. – Ce ai facut?

-Eu? Eeeeeeeu? – A spus in timp ce radea.

-Da, tu! – Am spus sustinand corpul lui Jasper.

-Eu…..Ce am facut?

-Ma tem ca nu este obisnuit. – A spus unul dintre baieti. – Nu faceam nimic altceva decat ne simtim bine.

-Vad asta…..Jasper.

-Nu imi spune Jasper! Acesta nu este numele meu! – Asta imi mai lipsea.

-Jasper!

-Edward! Nu ma mai numi asa!

-Stii, in ultimele 10 minute a spus ca ea este Rosalie Hale. – Curiozitatea stralucea in ochii tuturor celor care erau acolo, pana si fata s-a apropiat.

-Sunt! – A strigat Rosalie/Jasper.

-Taci! – I-am spus. – Este drogat…La ce va puteti astepta?

-Se spune ca tontii si drogatii spun mereu adevarul!

-Nu era cumva copiii ? – Am spus eu.

Acum chiar imi lipseste abilitatea mea, acum stiu foarte bine cui i se datoreaza adevarata mea iubire: abilitatii mele. Sunt pierdut. Cum voi iesi din asta? Sper ca Rosalie nu a povestit tot secretul nostru.

-De asemenea a spus ceva interesant. – A spus noul baiat, in acea clipa am simtit cum ma tensionam.

-Esti drogat! – Am spus incercand sa ii distrag, asta este patetic.

-Sunt drogata!

-Jasper, inceteaza cu vorbitul la feminim… – I-am indicat.

-El este…..tu si eu suntem intr-o stare prefecta.

-Si vei crede ce a spus? Lasa-ma sa ghicesc !…..Are legatura cu vampirii?A zis ca se preface ca are 18 ani si ca toti va trebui sa plecam dupa ce a spus asta? – Tipul s-a uitat la mine cu neincredere.

-Nu.

-Atunci ?

-Nu intelege de ce nu poate sa isi vopseasca parul. – Toti au inceput sa rada, mai putin eu.

Alice POV

Am batut la usa, eram nervoasa. De ce trebuie sa fiu? Doar trebuie sa vorbesc cu psihologul?! Nici macar nu imi amintesc cum a fost acea etapa din viata mea, cu atat mai putin imi amintesc cum trebuie sa ma comport. Aproape toti elevii au plecat. O, da! Sunt pe punctul unei caderi nervoase.

-Intra! – S-a auzit din cealalta parte a usii.

Am deschis-o incet, asteptam sa ma intalnesc cu toata garda Volturilor pregatiti pentru a ma distruge, dar m-am intalnit doar cu un birou mic, cu culori triste, in aceasta sala exista un birou din mahon, vechi…in spatele sau se afla o doamna creata….foarte creata, o intindere cu placa nu i-ar pica rau, nici putina culoare in obraji si….

-….Ce aspect….- Am soptit.

-Poftim? – La naiba! Cumva femeia are o ureche supersonica?

-Pentru ce m-ati chemat? – A zambit.

-Ia un loc !

-Multumesc! – Am spus asezandu-ma, ea a scris ceva. Cand am vazut asta am devenit nervoasa. Cumva va nota tot?

-Bine Emmett.. – Dupa ce a terminat cu notitele sale si-a fixat ochii sai verzi pe mine. Pacat ca nu o pot machia, ca nu pot sa ii fac ochii cu un dermatograf gri cu un amestec de umbre. – Nu ai nimic sa imi spui?

-As avea?

-Da, ai dreptate. Ei bine, in primul rand trebuie sa te rog sa te relaxezi.

-Sunt relaxat…. – Parea ca nu ma asculta.

– Relaxeaza-ti umerii, pari tensionat. – Am incercat sa ma acomodez in fotoliu, dar nu incapeam in el! Enormul corp a lui Emmett aproape rumpe fotoliul la cat de ajustat este.

– Nu incap. – Am soptit suav.

-Asa este mai bine. – A zambit. – Ti-as oferi sa stai pe canapeaua mea, dar ma tem ca…. – M-am intors pentru a o vedea si am incercat sa ascund tipatul care a iesit din gura mea…Era un mobilier captusit cu piele neagra pura. – pisica mea a stat inainte pe ea. –M-am intos si am vazut ca doamna psiholog lua notite, din nou.

Doamna psiholog POV

-Intra! – Am spus incercand sa pastrez emotia din voce.

De mult timp am avut interesul de a primi pe unul dintre Culleni in biroul meu – Daca se poate numi asa acest loc. – Pana acum, dupa atat de mult timp, nu am avut aceasta placere, pana cand mi s-a prezentat azi aceasta oportunitate si nu am putu sa evit sa nu o iau.

Emmett a intrat in biroul meu cu teama, binenteles asta este prima data si nu stia la ce sa se astepte, imediat a privit biroul meu si l-a examinat. Ce ciudat, asta nu este ceva comun la baietii normali.

-….Ce aspect….. – A soptit pe un ton suav, dar eu aveam aparatul meu auditiv, sa ramai surda de tanara are avantajele sale. – Binenteles daca ai 50 de ani esti tanar, daca nu credeti, uitati-va la Madonna. – Unul din avantaje ar fi ca pot auzi mai mult decat e normal.

-Poftim? – Am spus incercand sa vad daca am avut dreptate, dupa expresia de pe chipul sau mi-am dat seama ca era adevarat. Nu il invinovatesc, 95% din persoane cred acelasi lucru cand intra. Dar binenteles nu cred asta cand intra in marele biroul al directorului.

-Pentru ce m-ati chemat? – Intrebarea de un million, dar chiar si cel mai tont stie raspunsul. De ce lumea este plina de intrebari retorice?

-Ia un loc! – Am spus notand toate ideile care imi treceau prin minte. Acest caz este unul interesant, dar dupa asta va trebui sa fac cumparaturile de la piata.

1. Un baiat care observa.

2. Sa cumpar cafea.

-Multumesc!

3. Gentelman.

4. Un pui pentru a-l face pane cu pezmet.

-Bine Emmett. Nu ai nimic sa imi spui?

-As avea?

-Da, ai dreptate. Ei bine, in primul rand trebuie sa te rog sa te relaxezi.

-Tiiiiii tiiiii tiiiii… – Asta a fost tot ce am auzit ca raspuns pentru ca aparatul meu a avut tendinta de a esua.

– Relaxeaza-ti umerii, pari tensionat. – Tot corpul sau era prins in fotoliu, in mod sigur este tensionat.

-Tiii tiiii – La naiba, aparatul asta! In sfarsit am reusit sa aud din nou.

-Asa este mai bine. – Am zambit in timp ce ma uitam cum vechiul meu fotoliu care a fost cu mine de mai mult de cinci ani se comprima sub marele corp a lui Emmett Cullen – Ti-as oferi sa stai pe canapeaua mea, dar ma tem ca pisica mea a stat inainte pe ea. –Evident as cadea in cap pe posteriorul sau inainte de a termina sesiunea, dar nu se poate aseza pe canapeaua pe care directorul mi-a dat-o cu atata amabilitate pentru a se acomoda studentii in ea.

–Nu va faceti griji, sunt bine si aici. – A zambit cu teama.

-Bine, bine Emmett…Spune-mi, cum te simti?

-Bine. – Era o intrebare de rutina, dar trebuia sa o pun.

-Cum te simti aici, la liceu?

-Bine ? –Hmmm…..Se pare ca vreau sa ghicesc raspunsul corect…incertitudine?

-Ai probleme acasa sau la liceu? – Nu voi examina terenul, trebuie sa merg la piata…ah…trebuie sa adaug pe lista patrunjelul.

S-a indoit si s-a regandit.

-Nu mai mult decat cele normale.

-Defineste normalul. Care sunt problemele tale normale?

-Cearta cu fratii mei….respingerea iubitului…iubitei mele.

-Traiesti cu parintii tai?

-Da.

-Cum este relatia ta cu ei?

-Foarte buna…

-Va certati?

-Niciodata.

-Se afla acasa?

-De cele mai multe ori…

-Sun acasa acum?

-Nu, sunt intr-o calatorie.

-Cat de des calatoresc?

-De cateva ori…

-Bine. Ai spus ca ai probleme cu fratii tai. De ce tip sunt?

-Stiti deja. – A parut ca ezita. – Pentru haine, cosmetice, cine conduce…

-Cu cine te intelegi cel mai rau ?

-Cu Emmett. – In clipa in care si-a dat seama de ceea ce a spus a facut o fata de groaza. – Vreau sa spun Rosalie….- Acum parea nervoz. – Vreau sa spun cu Edward.

-Edward? – Am intrebat ca sa ma asigur. – De ce?

-Pai este foarte…..foarte…..serios.

-Te deranjeaza ca persoanele sa fie serioase?

-Nu.

-Atunci de ce te deranjeaza ca Edward este serios?

-Pentru ca la el ma deranjeaza.

-Vad deja. – Nu actitudinea lui Edward in deranjeaza, ci Edward.

-Si relatia ta cu Alice cum este?

-Fabuloasa. – A zambit aratand toti dintii.

-Ai probleme cu ea?

-Niciodata.

-Faceti activitati impreuna?

-Binenteles! Iesim sa cumparam….sa vizitam Port Angeles…Seattle. Nu am nici cea mai mica problema cu surioara mea. Este frumoasa, dulce, foarte gratioasa, dragastoasa…nu ne certam niciodata…Este o fata minunata.

-Interesant….Cum este sa traiest sub acelasi acoperis cu iubita ta?

-Pana ieri amuzant.

-Ce tip de probleme ai cu perechea ta?

-Pai..vreau sa fiu model… – Asta este o mare descoperire.

-Pari nervos, te simti bine?

-Pai…de foarte mult timp nu m-am aflat intr-o situatie asemanatoare.

-La ce te referi? Ai mai fost tratat?

-S-ar putea spune ca da….. dar a fost acum mult timp.

Asta era descoperirea anului, era ca si cum as fi gasit aurul pierdut de pirati.

–Emmett, te consideri gay?

-Nu.

-Te atrag barbatii ?

-Nu.

-Dar femeile?

-Da? – A raspuns aratand din nou multa tensionare.

–Iti place de sora ta, Alice?