Cap29: Bella doreste sange

Remember: sufletul/corpul (Sufletul lui…in corpul lui) : Edward/Rose, Rose/Jasper, Jasper/Alice, Alice/Emmett, Emmett/Edward…
___________________________________________________________________________

Rosalie POV

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23… pfffff ….iar m-am incurcat, am numarat-o pe aceeasi de doua ori….1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15… Asta este patetic, stateam pe canapea. Edward a plecat disperat pentru ca nu stie ce se intampla cu inepta de Bella. Sa am casa doar pentru mine este ciudat, niciodata nu am stat singura in casa. Este de parca….nu, nu am nici o idee. M-am plictisit sa tot numar cicatricele lui Jasper. Toate sunt la fel si ma fac sa fiu confuza.

Am aprins televizorul, iar dupa ce am vazut ca nu am la ce sa ma uit l-am stins…in ultimele decenii au fost aceleasi lucruri, doar ca cu denumiri diferite. Am aprins stereo-ul, acesta canta o melodie interesanta. Asta m-a facut sa ma simt mai bine, ma simteam de parca as fi mahmura de luni, am dat mai tare, versurile sunt usoare, asadar am inceput sa cant.

Acest lucru parca ma elibereaza, deja ma simt mai bine, dar cum tot ce imi place trebuie sa fie stricat de ceva…Cand am auzit masina care era parcata in garaj am dat volumul mai incet si m-am asezat din nou pe canapea. Imediat au intrat Jasper/Alice si Alice/Emmett razand si vorbind de parca nu s-ar afla in corpul altor persoane.

-Buna, Rose! – M-a salutat Alice/Emmett pe un ton vesel care ma imbolnaveste.

-Buna ! – Am spus sec.

-Si restul ? – A intrebat Jasper/Alice asezandu-se langa mine.

-Au mers cu inepta de Bella.

-De ce esti prost dispusa, din nou? – A continut Jasper in timp ce Alice mergea spre bucatarie. – Acum cateva secunde as fi jurat ca simt o vibratie atat de buna, in acelasi timp vedeam ca vrei sa dansezi pe ritmul melodiei.

-Taci, Jasper! – Am spus suparata intorcandu-ma.

Este atat de ciudat sa il vad pe Jasper intr-o dispozitie atat de buna, de fapt simteam asta si era contagios. Este fericirea care provine de la o victorie sau de la o revansa, se pare ca totul a iesit foarte bine pentru ca si Alice are o dispozitie buna, dar din motive diferite. Vreau sa stiu ce s-a intamplat, dar nu indraznesc sa intreb, asta m-ar scoate in evidenta.

-Ascultati! – A spus Alice/Emmett intrand, din nou, in salon si topaind. – Pare a fi masina lui Carlisle.

Toti ne-am oprit din respirat si am ascultat cu atentie. Asa este, zgomotul provine de la motorul masinii lui Carlisle, deja parcheaza masina in fata casei.

-Va fi mai bine sa ii anuntam pe Edward si pe Emmett ca Carlisle si Esme au ajuns. – A spus Jasper zambind incontinuu, buna sa dispozitie era pe punctul de a ma atinge.

-O voi face eu. – Am spus formand repede numarul de telefon.

-Ce s-a intamplat? – A raspuns vocea mea la celalalt capat.

-Adu-ti frumosul tau posterior acasa impreuna cu capul gol al corpului tau…a ajuns Carlisle.

-Emmett vine deja acasa….Eu voi veni peste un timp.

-Cum adica peste un timp? Vin-o acum! – Dar abuzivul de Edward mi-a inchis telefonul.

-Emmett vine deja incoace. – I-am spus lui Jasper.

Am auzit cum usile de la masina lui Carlisle se inchideau puternic, probabil prea puternic, atat de tare incat as jura ca am auzit un geam spargandu-se.

-Imi poti explica, o data?

-Esme, iubire…

-Nu imi spune “iubire” in aceste momente.

-Iti voi explica, dar nu cred ca acesta este cel mai bun moment.

-Oh, eu cred ca este momentul potrivit, ai asteptat secole pentru a-mi spune!

-Asta s-a intamplat cand am fost cu Volturi, inainte de a ne cunoaste.

-Si nu puteai sa imi spui: “Buna, sunt Carlisle si mi-am vopsit parul! ”

-Esme…

Toti cei care eram in casa ne-am tensionat. Niciodata, in toti anii nostrii nu i-am auzit pe Carlisle si pe Esme certandu-se…Asta este ca si cum as spune ca albul este cu adevarat o culoare sau ca eu nu sunt blonda natural.

Mai tarziu am observat ca nu acest lucru era important, caci Carlisle si Esme se cearta, ci ca Esme a spus ca CULOAREA NATURALA A PARULUI LUI CARLISLE NU ESTE CEA BLONDA???

Bella POV

-Bine! – Am spus suparata apropiindu-ma de Jacob care era pe Emmett/Edward, care la randul lui era pe mama mea…Cu siguranta sa fii sub un vampir si sub un varcolac nu e nimic usor, ar fi o minune daca nu moare asfixiata. – Ora de vizite s-a incheiat! Jake – Am spus tragandu-l cu toata puterea mea, desi, desigur daca el nu m-ar fi ajutat nu as fi putut. – Pleaca…ne vedem in alta zi, cand nu vei avea probleme hormonale! – Jacob s-a uitat la mine confuz. – Pleaca, nu vreau ca asta sa se termine cu o alta bataie… – Deoarece parea ca nu se va misca, l-am luat de incheietura, l-am tras dupa mine pana la usa si l-am scos afara.

Charlie se uita la mine iritat, amuzat si confuz in fata atitudinii mele.

-Multumesc, iubire! – Mi-a spus Emmett/Edward – Adevarul e ca m-am saturat sa fiu amabil cu el.

-Tu, de asemenea, afara! – Charlie a deschis ochii surprins si incantat.

-Bella, vorbesti serios?

-Afara, acum !- Am spus suparata. – Trebuie sa iti spun ceva.

Emmett/Edward a zambit impacat. Am iesit afara, inainte de a inchide usa m-am uitat la tatal meu si aratand cu degetul spre el am spus:

–Nici sa nu te gandesti sa asculti discutiile altora, sefule Swan! – Am spus pe un ton de averizare.

-Asa…- Am auzit vocea mamei mele care imi indica ca il va mentine in afara problemelor mele.

Dupa ce am inchis usa ne-am dus spre camioneta mea.

-Asculta, vazand camioneta ta din apropiere, imi dau seama ca e ingrozitoare. Acum inteleg de ce vrea Edward sa o schimbe.

-Taci o data, Emmett! – Am spus enervata. – Incerc sa fiu buna cu tine…asadar mai bine pleaca acasa la tine!

-Nu, Bella… – A spus Emmett.

-Crezi ca nu vorbesc serios? Pot sa te fac sa suferi in cele mai ingrozitoare moduri.

-Ma vei lovi cu o minge ? – A spus batandu-si joc de mine, din nou.

-Nu, eu nu. – Am zambit triumfatoare. – Dar stiu ca Edward o va face cu multa placere.

-Ia te uita! Bella, nu cunosteam aceasta parte rea din tine, dar Edward mereu va fi fratele meu, crede-ma ca il cunosc de mai mult timp decat tine.

-Vrei sa punem pariu? Eu am alte modalitati de a obtine ce imi convine. – Nu stiu de unde aveam aceasta siguranta, dar profit de putere. Mi se pare ca Emmett a ezitat.

De parca l-as fi chemat cu mintea, exact in acel moment a aparut Edward/Rosalie in decapotabila lui Rosalie. Edward parea usurat deoarece ne-a vazut acolo, la cativa metrii departe unul de celalalt, amandoi avand o expresie de suparare.

-Edward – A spus Emmett cand corpul lui Rosalie a fost suficient de aproape pentru a auzi. – tu m-ai lovi daca Bella ti-ar cere sa o faci?

– Da. – A raspuns fara nicio ezitare.

-Dar sunt fratele tau!

-Si ea este iubita mea!

-Ma simt insultat! Te cunosc mai mult decat aceasta…… – S-a uitat la mine din cap pana in picioare.

-Emmett, te uiti la prea multe programe de la televizor! Rosalie m-a sunat. Carlisle a ajuns acasa, mergi inainte si ia masina lui Rosalie, va innebuni cand va vedea ca am luat-o…eu voi veni cu Bella.

-Eu nu vin. – Am spus suparata pentru ca vorbeau de parca eu nu eram acolo.

-Bine, fratioare! – A spus Emmett uitandu-se suspicios la Edward/Rosalie, care se uita la mine cu neincredere. – Vezi ? Eu te ascult.

-Pleaca, Emmett!- I-am zis.

Eu si Edward/Rosalie ne-am uitat unul la altul, nu am vorbit pana cand am fost siguri ca Emmett a plecat.

-Nu vrei sa ne acompaniezi?! Cu siguranta, Carlisle stie cum sa readuca totul la locul lui.

-Cred ca va fi mai bine sa mergi tu, prefer sa raman. Imi veti povesti cand o sa reveniti in corpurile voastre.

-De ce ?! – Edward parea cu adevarat confuz din cauza deciziei mele.

-Sunt obosita… – Am mintit. Edward urma sa spuna ceva cand o alta masina s-a oprit in fata casei mele, asta este mai mult decat minunat…Este Mike…

-Pentru asta vrei sa ramai? – A intrebat Edward brusc enervat.

-Binenteles ca nu. – Am raspuns foarte enervata, cred ca m-a crezut deoarece nu a spus nimic.

Mike a coborat cu eternul sau chip de copil mare si cu un buchet de trandafiri.

-Cumva niciodata nu se da batut ?

-Acelasi lucru ma intreb si eu – Am spus vazandu-l cum se apropie.

-Buna, Bella! Ia te uita! Nu ma asteptam sa ai companie…

-Da… – Edward s-a uitat la el de sus, foarte demn de Rosalie…Adevarata Rosalie s-ar simti mandra acum.

-Buna, Rosalie!

-Buna, Mike! – A raspuns Edward/Rosalie, dar Mike parea surprins pentru ca stie numele sau.

-Ti-am adus asta. – A spus dandu-mi buchetul de flori.

-Multumesc…le voi pune in apa. – Am spus cu un zambet fals.

-Pot sa intru? – Ia te uita! Ce viu este baiatul asta!

-Binenteles…

-O, da, Bella! – A spus Edward/Rose. – Mor de nerabdare sa il salut pe tatal tau. – Asta imi dadea de inteles ca acum mai mult ca niciodata nu se gandeste sa ma lase singura.

Am intrat in casa, din nou. Mike imi zambea ca un prost, nu stie ca potentialul sau inamic, insetat de sangele “tontului Mike”, este deghizat ca o femeie irezistibila. Renee se afla sus, iar Charlie a urcat scarile in clipa in care i-a vazut pe Mike si pe Rosalie intrand.

-Bella si mai multe vizite?! Voi fi sus.

Si asa fuge tatal meu de mine lasandu-ma in gura leului, pardon, gura vampirului.

-Cum te mai simti, Bella ? – M-a intrebat Mike.

-De la ultima ora pe care am avut-o impreuna, bine..inca sunt bine.

-Da. Eram preocupat pentru tine…pentru lovitura pe care ai primit-o. – Mike s-a asezat pe canapea, evita sa se uite la Rosalie…probabil ca simtul sau comun nu era la fel de stricat ca si restul creierului sau.

-Multumesc, Mike…nu vrei nimic? – Am spus mergand spre bucatarie. Edward/Rosalie s-a incruntat. – Iar tu Rosalie?

-Lasa-ma sa te ajut sa asezi trandafirii. – A spus ridicandu-se si obligandu-ma sa intru in bucatarie.

Cum am ajuns acolo a inchis toate ferestrele si tot ce ii permitea lui Mike sa ne vada sau sa ne auda.

-Bella…sa profitam si sa plecam.

-Edward…

-Nu am nevoie de multe lucruri pentru a stii ce gandeste.

-Nu crezi ca esti paranoic ? – S-a uitat la mine ridicand o spranceana.- Ba da stiu…Nu pot sa ma astept de la vreo prietenie platonica din partea lui Mike, dar…

-Voi pleca cand va pleca si el.

-Dar Carlisle?

-Ma vor astepta.

Emmett POV

Am inceput sa conduc, m-am saturat sa stau cu Bella. Ii lipsesc atat de multe pentru a ma anima mai mult de o zi in comparatie cu frumoasa mea Rosalie. Imi este dor de ea, iar sa vad corpul ei in casa Bellei m-a facut sa imi amintesc si mai mult, chiar daca este Edward in realitate….Imi e dor de ea… Ar fi fost o zi distractiva, dar acum imi doream sa ma odihnesc, sa dorm…Binenteles, nu in sensul propriu al cuvantului…Sa petrec una din acele seri cu frumoasa mea sotie….

Am parcat masina in fata casei, am simtit cum o emotie m-a cuprins cand am vazut masina lui Carlisle parcata…Cu siguranta stie cum sa rezolve asta.

-Adevarul e ca nu am nici cea mai mica idee in legatura cu asta, nu stiu cum as putea rezolva acest lucru. – A spus Carlisle cand am intrat si cand l-am intrebat cum v-a rezolva asta.

-Carlisle, sperantele noastre erau puse in tine! – A spus Alice/ eu tinandu-se de mana cu Jasper/Alice. Tabloul este perturbator, dar nu este ciudat sa imi vad corpul fiind prietenesc cu al lui Alice, oricum este sora mea…Cel putin nu se saruta sau ceva de genul.

-Da, Carlisle! Copii asteptau o explicatie de la tine despre rezolvarea acestui lucru asa cum si eu astept sa stiu cum adica culoarea naturala a parului tau nu este cea blonda.

-Esme…- A spus Carlisle apropiindu-se de Esme si imbratisand-o, din nou.

Atunci intr-o forma disperata am cautat corpul lui Jasper, corp in care se afla sufletul sotiei mele. Era rezemata de perete bucatariei cu bratele incrucisate, m-am apropiat de ea zambind.

-Buna, iubire! Mi-a fost dor de tine.

-Dupa ce te-ai saturat sa te joci cu papusa Bellei?

-Bella nu este genul de fete care imi plac mie…

-Nu ma refer la papusa ca la o frumusete…ci la jucarie.

-Aaaa…Atunci ar fi mai clar daca ai spune…jucaria Bella.

-Emmett…nu am o dispozitie prea buna pentru a suporta comentariile tale.

-Baby?

Rosalie a negat si s-a asezat pe celalalt perete fericita.

-Esti suparata?

-Suparata este putin spus, iar cand vom reveni in corpurile noastre iti va fi si mai clar cat de suparata sunt.

-Rose….

Tin toon, tin ton, tiiiin ton….

-Asteapta cineva vreun invitat? – A intrebat Carlisle.

Urma sa deschida usa, dar nu era necesar, eu deja stiu cine este…cu un simplu gand am auzit vocea sa si in aceste momente nu putea fi nimic bun.

“Oh, pentru Dumnezeu! Nu pot sa cred ca fac asta! Ating aceeasi sonerie pe care cu siguranta a atins-o Edward Cullen…calc acelasi lucru pe care il calca Edward Cullen in fiecare zi…Ahhh! Sunt pe punctul de a vorbi cu Edward Cullen…”

Am vrut sa fug in aceeasi secunda in care Carlisle a deschis usa.